Schitul Sfânta Ana, altarul Sfântului Munte (Ieromonah Antim Aghiananitul)

Din Cuvântul înainte

Cartea ce o ţii acum în mâinile tale, iubite cititor, a fost scrisă tocmai cu acest scop: să păstreze în amintirea noastră marile osteneli pustniceşti ale nevoitorilor mai vechi şi, îndeosebi, mai noi, ce au vieţuit în Schitul Sfânta Ana, în „sfântul altar al Athonului”, după cum pe bună dreptate înfățișează acest ţinut autorul cărţii de faţă. Nenumăraţi monahi au petrecut la Sfânta Ana în obște, în nevoință, pustnicind şi îndeletnicindu-se cu isihia. Cu alte cuvinte, acest loc sfânt a cunoscut, cu deosebire, toate chipurile petrecerii monahicești şi pentru aceasta s-a arătat pildă din toate punctele de vedere. E cu adevărat o întâmplare fericită că la Sfânta Ana s-a curăţit de patimi încă din tinerețe şi a îmbătrânit în nevoințe Bătrânul Antim Duhovnicul, scriitorul acestei cărţi. Prin ostenelile sale a înțeles şi a înfățișat tainele râvnei monahilor de demult, pentru că, asemenea albinei, a căutat să afle pe râvnitorii sporiți în vârtute. Astfel a ascultat cu luare aminte ceea ce Bătrânii pustnici vrednici de slavă îi istoriseau despre chipurile monahilor, despre schituri, despre mişcările duhovnicești din colibele aghiananite, despre chipurile felurite şi înălţimea vârtuţilor acelor monahi, despre legăturile ce îi uneau, despre obârşia lor şi despre perioada în care veniseră la Sfânta Ana, despre clipa adormirii întru Domnul a fiecăruia dintre ei. Şi este un fapt binecuvântat că acest Bătrân duhovnic a avut minunatul dar al ţinerii de minte, astfel încât să păstreze amintirea tuturor acestora şi să-i ofere drept pildă celor aflaţi sub ascultarea sa. Ne întristează numai gândul că Bătrânul Antim scriitorul e scump la vorbă, nepovestind toate cele ce le cunoştea despre părinţii aghiananiţi mai de curând şi despre cei din zilele noastre. A grăit numai puţine şi sub formă telegrafică. A amintit doar perioada în care a trăit şi de unde se trăgea fiecare monah aghiananit vrednic de pomenire, creionând chipul şi felul în care s-a nevoit. Cu toate acestea, prin lucrarea Părintelui Antim Duhovnicul, avem întâiul sinaxar contemporan de asemenea dimensiuni despre chipuri recente şi contemporane din viaţa monahicească care să fi vieţuit în acelaşi loc.

Stelian G. Papadopulos Profesor universitar, Facultatea de Teologie a Universității din Atena