Schitul Sfânta Ana, altarul Sfântului Munte (Ieromonah
Antim Aghiananitul)
.gif)
Din Cuvântul înainte
Cartea ce o ţii acum în mâinile tale, iubite
cititor, a fost scrisă tocmai cu acest scop: să păstreze
în amintirea noastră marile osteneli pustniceşti
ale nevoitorilor mai vechi şi, îndeosebi, mai noi,
ce au vieţuit în Schitul Sfânta Ana, în „sfântul
altar al Athonului”, după cum pe bună dreptate
înfățișează acest ţinut autorul cărţii de faţă.
Nenumăraţi monahi au petrecut la Sfânta
Ana în obște, în nevoință, pustnicind şi
îndeletnicindu-se cu isihia. Cu alte cuvinte, acest
loc sfânt a cunoscut, cu deosebire, toate chipurile
petrecerii monahicești şi pentru aceasta s-a arătat
pildă din toate punctele de vedere. E cu adevărat
o întâmplare fericită că la Sfânta Ana s-a curăţit
de patimi încă din tinerețe şi a îmbătrânit în
nevoințe Bătrânul Antim Duhovnicul, scriitorul
acestei cărţi. Prin ostenelile sale a înțeles şi a
înfățișat tainele râvnei monahilor de demult,
pentru că, asemenea albinei, a căutat să afle pe
râvnitorii sporiți în vârtute. Astfel a ascultat cu
luare aminte ceea ce Bătrânii pustnici vrednici
de slavă îi istoriseau despre chipurile monahilor,
despre schituri, despre mişcările duhovnicești din
colibele aghiananite, despre chipurile felurite
şi înălţimea vârtuţilor acelor monahi, despre
legăturile ce îi uneau, despre obârşia lor şi despre
perioada în care veniseră la Sfânta Ana, despre
clipa adormirii întru Domnul a fiecăruia dintre
ei. Şi este un fapt binecuvântat că acest Bătrân
duhovnic a avut minunatul dar al ţinerii de minte,
astfel încât să păstreze amintirea tuturor acestora
şi să-i ofere drept pildă celor aflaţi sub ascultarea sa.
Ne întristează numai gândul că Bătrânul Antim scriitorul
e scump la vorbă, nepovestind toate
cele ce le cunoştea despre părinţii aghiananiţi mai
de curând şi despre cei din zilele noastre. A grăit
numai puţine şi sub formă telegrafică. A amintit
doar perioada în care a trăit şi de unde se trăgea
fiecare monah aghiananit vrednic de pomenire,
creionând chipul şi felul în care s-a nevoit. Cu
toate acestea, prin lucrarea Părintelui Antim
Duhovnicul, avem întâiul sinaxar contemporan
de asemenea dimensiuni despre chipuri recente
şi contemporane din viaţa monahicească care
să fi vieţuit în acelaşi loc.
Stelian G. Papadopulos
Profesor universitar,
Facultatea de Teologie a
Universității din Atena