Sfântul Ioan Maximovici, ocrotitorul copiilor

Sfântul Ioan Maximovici îi îndrumă pe copii

În toate țările prin care a trecut Sfântul Ioan Maximovici s-a îngrijit în mod deosebit de copii. Era foarte atent cu toți, mai ales cu cei foarte mici. Își făcea mereu timp să-i asculte, le trimitea felicitări de ziua lor și le aducea daruri. În San Francisco, în anii ’60, un băiat de opt ani a învăţat să citească Ceaslovul doar stând după liturghie împreună cu Vlădica. Pe micuţa Mașenka, de numai trei ani, o chema după slujbă să sărute crucea şi îi dădea de fiecare dată o prescură. Vlădica îi vorbea îndelung cu dragoste părintească, în timp ce consilierii nerăbdători aşteptau cu problemele bisericeşti ce trebuiau rezolvate. Deși uneori părea mai aspru față de ei, copiii îl iubeau din toată inima, fiindcă îi simțeau purtarea de grijă.
După slujbă surâdea și glumea cu băieții care îl ajutau în altar, lovindu-i ușor, în joacă, pe cei neastâmpărați cu cârja peste frunte. Auzind odată că băieții se pregăteau să meargă la cinematograf, Vlădica s-a interesat despre conținutul filmului și, aflând că era un film istoric, le-a dat el însuși bani de bilete. Era pentru fiecare dintre copii un părinte adevărat, care se îngrijea ca întreaga lor educație să fie una cât mai deplină.

Sfantul Ioan Maximovici si copiii

Sfantul Ioan Maximovici si copiii din San Francisco

Sfântul Ioan Maximovici vindecă un băiețel 

Într-un oraș mai îndepărtat de San Francisco trăia un băiețel pe nume Marcu care avea pe un ochi o pată albă și pe deasupra șchiopăta foarte tare. Adesea copiii îl necăjeau pentru beteșugul lui. Însă Marcu avea un prieten bun, Sașa, care îl iubea și știa cât suferă. Sașa s-a gândit să-i trimită lui Vlădica Ioan o scrisoare ca să se roage pentru Marcu, căci cunoștea mulți oameni care se vindecaseră prin rugăciunile lui. La vreo două săptămâni după ce i-a scris, Sașa a văzut că Marcu a început să alerge bine și că nu mai șchiopăta. Dar cel mai important lucru era că-i dispăruse acea pată de pe ochi, iar doctorii nu găseau nici o explicație. Însă Sașa știa prea bine cui se datora însănătoșirea lui Marcu, așa că, plin de recunoștință, a plecat împreună cu părinții săi la Vlădica Ioan ca să-i mulțumească.

Sfântul Ioan Maximovici vindecă un băiețel

Sfântul Ioan Maximovici vindecă un băiețel

Mai multe despre viața Sfântului Ioan Maximovici, puteți citi în cartea ortodoxă ilustrată pentru copii, Povestea Sfântului Ierarh Ioan Maximovici, noul Făcător de minuni, apărută la Editura Iona.

Noii Mucenici Chinezi: Sf. Ioan Tsi, de numai 7 ani

Noii Mucenici Chinezi-icoana

Sfântul Mucenic Ioan Tsi (7 ani), al patrulea din dreapta, pe rândul de jos. În stânga lui se află mama sa, Sfânta Tatiana, și tatăl său, Sfântul Mitrofan.

Spre slava lor, noii mucenici chinezi drept-slăvitori s-au învrednicit să fie înainte-mergători ai nenumăraților mucenici ortodocşi din secolul al XX-lea. Faptul că Duhul Sfânt i-a iubit şi S-a sălăşluit în ei, dându-le putere asemenea sfinţilor mucenici din vechime să sufere dureri peste fire, este mărturisit pentru toţi de către micul Ioan Tsi, fiul de șapte ani al primului preot ortodox chinez, Părintele Mitrofan.

Mucenicia Sfântului Ioan Tsi

În seara zilei de 10 iunie, când a fost ucis și tatăl lui, Părintele Mitrofan, Boxerii i-au spintecat micului Ioan umerii și i-au tăiat degetele de la picioare. După aceea, logodnica fratelui său mai mare, Isaia, a reușit să-l salveze de la moarte ascunzându-l într-o latrină. Dimineața, Ioan stătea la intrarea acesteia fără haine și încălțăminte și, când oamenii l-au întrebat dacă îl doare, el a răspuns că nu. Ceilalți copii chinezi, care nu erau ortodocși, l-au batjocorit numindu-l èrmáozǐ, dar el a răspuns: „Eu cred în Dumnezeu, și nu sunt èrmáozǐ.” Era obişnuit să răspundă astfel, pentru că păgânii îi numeau întotdeauna pe creștini „ucenicii diavolului” (cuvântul èrmáozǐ are acest înțeles în chineză). Ioan a cerut apă de la vecini, dar aceștia nu numai că nu i-au dat, ci l-au şi alungat.

Protasie Chang și Rodion Xu, care nu fuseseră încă botezați, mărturisesc că l-au văzut pe acest băiat cu umerii și picioarele rănite; rănile aveau trei centimetri adâncime, dar el nu simţea nicio durere și, atunci când Boxerii l-au prins din nou, nu i-a fost frică și a mers cu ei în pace. Unui bătrân i-a părut rău pentru el, zicând: „Ce vină are acest băiat? E vina părinților lui că a devenit ucenicul diavolului.” Alții râdeau de el, îl batjocoreau, sau pur și simplu zâmbeau cu dispreț. Aşa a fost dus ca un miel la junghiere, devenind unul dintre cei mai tineri noi mucenici chinezi.

Mai multe despre viața și pătimirea Sfinților Chinezi de la începutul secolului al XX-lea, puteți citi în cartea Noii Mucenici Chinezi, apărută în 2015 la Editura Iona. Câteva fragmente din carte se găsesc și aici: http://www.edituraiona.ro/Noii-Mucenici-Chinezi.html.